joi, 10 decembrie 2009

Kafka, pe role


Sunday's


În prima zi în care dl.Jean se duse prin parc să povestească despre ideea lui de a finaliza o construcţie specială, care să cutremure societatea şi chiar să ducă mai departe această idee, dacă i s-ar fi aprobat, acea zi era frumoasă, calmă şi putem spune că era de fapt una din cele mai frumoase zile din viaţa sa.
Dl. Jean merse acasă şi văzu că soţia lui vorbise cu Harrel despre dînsul cum că ar fi doar un bătrân obişnuit cu joben şi trandafir şi care se plimbă aiurea prin parc. D-na Jean începu rapid a face un consiliu pentru această hotărâre.
D-nul Garlet Hirrow băgă de seamă asta şi hotărâ să se înteleagă cu dl Jean. Se va face această uniune în unanimitate, ceva cam ca Lycer, mai exact,ca un bărbat măritat cu o majoretă sau un luptător cu o printesă cu toate că nu s-ar potrivi decât in teoria lui. Ralfuss, a zis că ,, trebuie să aibă aceleaşi idei pentru construirea unui ciclu egal, dar nu sensibil degradat".
Atunci, nevasta sa decise să se aprobe această construcţie.
Dintr-o dată se iscă o ceartă între dl Jean si Harrel. Ce ciudat !
În sfârsit s-a decis ; construcţia să se finalizeze.
Poate că Harrel nu s-ar fi gândit că l-ar putea paşte închisoarea. Aşa că dl Jean s-a făcut cunoscut.
Herral râse din nou impreună cu soţia dl Jean.
Acum el spuse:
- Nu sunt de acord, nu e o construcţie potrivită pentru un bătân ca dl.Jean.
Lycer atacase:
- Dacă nu vă supăraţi, aceasta este teoria mea şi aşi vrea să mi-o păstrez.
- Staţi, dl. Harrel, aceasta este o construcţie foarte bună şi tare îmi doresc să fie finalizată.
- Hei, acestea sunt păreri ,ce ştiţi cu adevărat despre domnul Jean ?
- Mai bine să o facem şi dacă nu iese, cel puţin am încercat.
D-nul Jean o lăsă pe D-na Jean sa hotărească.
Construcţia fu aprobată pentru finalizare aşadar, după parerea d-nei Jean.
Într-un final, construcţia era cum spuse dl.Hirrow, spectaculoasă, dar cea ce încheie povestea este că dl.Harrel este băgat la închisoare.
Acum abia dl Jean îsi împlineste visul fericit.
SFÂRSIT !

Răzvan George Iluţan

2 comentarii:

  1. La primirea textului l-am citit de vreao cinci ori, ca, preocupat cum eram cu alte surse de bruiaj, nu intelegean despre ce constructie o fi vorba.
    Apoi, intrigat, am zis: hai bradare, s[ citim cu atentie, doar nu-i fi vreun prost care nu intelege...
    De fapt, mirabilul text, concentreaza o intreaga esenta Kafka-iana intr- pagina A4, nici aia deplin umpluta.
    Eu il numesc pe Razvan cand il intalnesc "Poetul". Chiar asa ma adresez lui: "Ce mai faci, Poete?". Dup[ care dam mana. El, prietenul meu spiritual, despre care cred ca va ajunge un mare poet, de fapt asa cum se constata si un mare prozator, imi intinde timid mana si nu se mai oboseste cu raspunsul; la asa intrebare banala, asa raspuns meritat.
    Acuma, daca ar fi sa ne referim un pic la text. Facand abstractie de varsta celui care l-a scris... Sau poate nu!
    Povestirea creata in acele cateva cuvinte este geniala. Prin substanta. Chiar daca mijloacele ce tin strict de exprimare pot suporta in viitorul nu prea indepartat unele asezari ce tin strict de obisnuinta scrisului.
    Insa manuirea personajelor, reliefarea lor prin foarte scurte indicii si stabilirea unui profil moral prin cateva fraze si cateva apifraze, tin de genialitate.
    Vom observa de asemenea ca suntem introdusi in atmosfera inca din prima propozitie, din prima fraza, care continua o intamplare despre care se presupune ca o cunoastem. Insa ceea ce ni se cere sa recunoastem a sti este abusurdul cotidian.
    In cele cateva fraze sunt prezente cinci personaje, ale caror fapte desi sugereaza o relatie cauza efect, se dezvolta tocmai in absenta vreunei cauzalitati palbabile. Imaginarul ia locul realului, intr-o dezvoltare de-a dreptul si intru totul logica.
    Felicit autorul care (iertare celor care scriu) a scris ceva ce merita citit. Ii multumesc ca nu ne-a facut sa pierdem timpul cu mai stii ce platitudini!

    RăspundețiȘtergere
  2. ... cred ca trebuie sa ne obisnuim cat de repede cu ideea ca familia are in componenta sa si o steluta in materie de poezie si proza, ma simt mandru ca facem parte din aceeasi familie. constat, spre uimirea mea si cred ca nu reprezint un caz singular, ca varsta nu poate fi catalogata ca un impediment in calea dezvoltarii unei gandiri coerente, obiective si exhaustive, o gandire care surprinde prin capacitatea de cuprindere a unei game intregi de stari, sentimente, realitati si de ce nu, posibile elemente ale viitorului, toate inmagazinate intr-un suflet sincer, ambitios, in plina explozie de imaginatie si culoare, un picur de lumina intr-o lume cufundata intr-o stare latenta de mediocritate, asteptand mereu raspunsuri, dar nefiind niciodata gata sa parcurga lungul si anevoiosul drum al intrebarii in sine. faptul ca ai ales acest drum iti face cinste si implicit si noua. te feicit si astept sa fiu uimit din nou.

    cu mult drag si admiratie, unchiul tau

    RăspundețiȘtergere